Monthly Archives: May 2012

Pestera Ursilorsi Pestera Scarisoara – Muntii Apuseni

Carstul in formele lui cele mai spectaculoase il regasim in Muntii Apuseni. De aceea zona este una dintre preferatele mele. Cu fiecare obiectiv vizitat ajungi sa indragesti mai mult regiunea si sa iti doresti sa o descoperi.

Doua dintre cele mai importante obiective turistice naturale apusene sunt Pestera Ursilor si Pestera Scarisoara. Desi ambele dispun de aceeasi titulatura de relief endocarstic sunt extrem de diferite, fiecare avand alte caracteristici care il recomanda.

Pestera Ursilor impresioneaza in primul rand prin diversitatea foarte mare de stalagmite, stalactite, coloane si lumanari. O abundenta atat de mare de astfel de forme se intalneste mai rar. Acest spectacol se intinde pe aproape jumatate de kilometru, lungimea galeriei superioare, deschisa publicului larg. Formele sugestive care au luat nastere au dus la numirea diverselor pasaje sau a incaperilor: Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul si Casuta Piticilor sau Sfatul Batranilor. Un alt element distinctiv este dat de prezenta numeroaselor fosile si urme ale „usilor de caverna” (Ursus spelaeus), de aici si denumirea pesterii. Un lucru care m-a surprins si de care m-am bucurat in aceeasi masura, a fost amenajarea buna a locului spre intampinarea turistilor. Spre exemplu, in incaperea aflata la intrarea in pestera, pe langa casa de bilete, gasim un muzeu speologic in miniatura, un stand cu suveniruri, dar si o cafenea.

Pestera Scarisoara este foarte diferita, atat prin aspect, cat si prin dimensiuni si dispunere. Aici este adapostit cel mai mare ghetar subteran din Romania. Din punctul meu de vedere,cel mai impresionant aspect al acestei pesteri este exact intrarea in formatiune. Accesul se face printr-o deschizatura de la marginea platoului, cu diametrul de 60 m. Practic in mijlocul padurii descoperim gura avenului, pe unde putem cobori spre ghetar urmand o poteca ingusta, cateva scari metalice ancorate in pereti facilitand acest lucru. Desi foarte simpla ca si structura, o incapere unica, in mijlocul careia se afla imensul ghetar, pestera se impune in randul celor mai importante obiective naturale al tarii datorita specificului sau morfologic.

[nggallery id=87]

Zona Lepsa, judetul Vrancea

Inca din vremea primilor ani de scoala mi s-a inoculat ideea ca „tara noastra-i o comoara”. Naivitatea varstei m-a facut sa cred acest lucru, insa maturitatea a vrut totusi sa si verifice autenticitatea afirmatiei.  Astfel am ajuns sa ma plimb putin prin tara noastra draga si sa-mi formez propriile pareri.

Una dintre zonele mele preferate se afla in judetul Vrancea. Pe langa statiunea Lepsa, in zona mai pot fi vizitate Cheile Tisitei, Cascada Putna sau Rezervatia Naturala Lepsa Zboina, toate aducandu-si aportul si creand fascinantul peisaj al locului.

Lepsa este o statiune lipsita de nebunia si aglomeratia statiunilor prahovene, in care reusesti intr-adevar sa scapi de zgomotul si praful urban si pur si simplu sa te odihnesti. Ce-i drept eu am vizitat-o in extra-sezon, lucru care poate m-a facut sa o indragesc mai mult. Punctul forte al statiunii este clar cadrul natural, insa ca obiective antropice recomand Manastirea Lepsa si pastravaria locala, mai ales iubitorilor de peste.

Cheile Tisitei merita explorate chiar si de cei care nu sunt atat de pasionati de drumetii, pentru ca de la intrarea in rezervatie si pe tot parcursul ei, te afli in mijlocul salbaticiei. Drumul forestier, aflat de-alungul raului Tisita, va va conduce spre niste peisaje uluitoare. Este indicat un echipament adecvat, deoarece drumul este presarat cu mici obstacole, uneori fiind necesar sa treceti si prin apa.

Cascada Putnei nu impresioneaza prin grandoare, ci prin frumusetea culorilor apei. De altfel, intregul areal poate fi caracterizat ca o rezervatie naturala la scara mica. Drumul pana la cascada este amenajat, accesibil, ceea ce face ca expeditia pana acolo sa fie una extrem de placuta si linistita.

Singurul lucru negativ din toata aventura a fost faptul ca la fiecare intrare spre aceste obiective naturale era o pustietate maxima, nici urma de vreun ghid sau macar vreun taxator pe care sa-l mai intrebi una alta. Ar fi fost de un real folos o prezenta umana acolo, mai ales pentru cei care se aventureaza pentru prima data acolo. Insa, iubitorii muntelui si ai salbaticiei, trebuie neaparat  sa viziteze si aceste meleaguri vrancene.

[nggallery id=86]