Trezindu-ne in gand cu maxima ” Fara Navigare viata e pustiu ” am ridicat de urgenta panzele si am plecat spre Vathi. Portul asta in prima instanta nu-l vazusem pe harta insa parea cel mai interesant port dintre toate , numele sau insemnand in greaca ” adanc ” si chiar asa si era el fiind adanc ascuns in inima Ithacai.

Drumul pana acolo a fost interesant fiind putin mai linistit decat cel din prima zi dar tot avand un vant de 20 – 22 in medie si deci o viteza cam de 9 – 10 noduri. Ne mandrim cu faptul ca motorul l-am folosit doar la parcari si in rest am profitat din plin de propulsia natural Am trecut usor pe langa Kalamos si am iesit in larg in mijlocul vantului travers dinspre Italia asa ca am bagat ceva volte insa cu zambetul pe buze de data asta. Vremea a tinut cu noi , ne-am bronzat , am navigat am cantat si am baut Na, ca Popeye

Apropierea de Vathi ne-a crescut iarasi pulsul, eu fiind la timona pana cand au inceput manevrele de acostare. Am gasit un loc in care sa parcam si am tras lateral intre 2 barci care erau trase exact la fel. Imediat dupa acostare au venit 2 politisti de la paza de coasta care ne-au rugat sa punem barca perpendicular pe chei, chestie care ne-a enervat intai dar dupa explicatiile lor cum ca cele 2 pleaca acum iar diseara vin macar 30 de barci si nu e loc ( ceea ce s-a si intamplat ) am zis ca n-are rost sa ne luam de gat cu paza de coasta ( semi – grevista ) chiar din a 2-a zi asa ca am luat-o de la capat cu manevrele si am acostat exemplar, perpendicular pe chei.

[imagebrowser id=68]

Stiu ca suna obositor dar romanul cand ajunge pe undeva pe la pranz si e in vacanta se gandeste la un gratar asa ca asta am facut si noi. Era cam ora 3 cand am acostat si am facut un plan rapid de care, ati ghicit, nu ne-am tinut Prima tura am plecat skipperiii impari ( 1 , 3 si 5 ) impreuna cu gratarul, carbunii , lemnele si niste beri , cu totii in dinghy insa de data asta cu bidonul de benzina dupa noi. Planul era ca skipper 1 sa ne duca pana pe malul celalalt unde vazusem noi o poienita langa apa , timp in care skiperii pari faceau carnea. O data ajunsi pe mal 3 si 5 faceau focul timp in care 1 se intorcea sa ia pe ceilalti 2 si restul de bere, carne legume etc. Totul a mers perfect numai ca era un vant super puternic si ne-a luat vreo 30 de min sa facem un foc iar skiperii pari au venit pe jos ei hotarand ca nu se urca niciodata pe ” colacul ala plutitor ”

Partea proasta a fost ca “poienita” s-a dovedit a fi un micro spatiu verde langa strada si treceau tot soiul de oameni si zambeau cand ne vedeau la gratar Sa ne scuze daca i-am ranit moral dar nu cred.

La intoarcere am plecat si eu pe jos sa vizitez portul si am vazut multe taverne si case super interesante, mici, albe si cu niste brazi cilindrici pe la poarta ( un soi interesant de arbore totusi, probabil adaptat la zona aia ). In rest am mai vazut un ” vas al piratilor ” si un music bar inchis Seara am iesit in oras sa vedem vanturile de a 2-a zi si sa cumparam suveniruri. Cu stupoare am aflat ca toti vanzatorii de pe acolo aveau ba un var in Romania, ba un unchi casatorit cu o romanca ba stiau multe despre noi , in principiu ” you are worse than we are, right ? ” Auzisera si ei de Criza continua de la noi.

Ne-am retras pe barca si pe la 4 dimineata a inceput furtuna. Intre timp langa noi parcase un ditamai vaporul din lemn ( am ajutat si noi la acostare ca asa se procedeaza intre marinari ” ) si Skipperii de la 1 la 4 mai putin 3 erau stresati ca se prabuseste peste noi. Restul am dormit foarte linistiti urmand ca a doua zi sa iesim pe mare dupa furtuna , ceea ce veti vedea ca nu e chiar asa de interesant